Intro :x

Hey There :)

So...
Pain, Tears, Heartbreaks And Love Stories...

Momente prin care a trecut toata lumea...
Si am realizat ca, de'a lungul timpului, eu chiar m'am saturat de ele :|

Am avut parte de asa de multe, incat nici eu nu inteleg cum inima mea inca suporta atatea dezamagiri...

Durerea pe care am simtit'o a avut "bunavointa" sa'mi lase niste amintiri de care am tot incercat sa scap, dar se pare ca nu am cum...

Lacrimile pe care le'am varsat, au inecat si "soarecii", datorita numarului lor mare, dar macar au avut un motiv...

Iar "povestile de dragoste" prin care am trecut nu s'au terminat niciodata cu " Si au trait fericiti pana la adanci batraneti" si nici macar nu mi'au adus un "Fat-Frumos pe'un cal alb", ci doar niste persoane prefacute in mare parte, pe care imi obligasem mintea sa le "iubeasca", chiar daca incep sa cred ca dragostea adevarata nu exista...
Sau cel putin pentru mine, NU...

Daca totusi as stii ca in final totul va fi bine, ca voi gasi persoana de care am nevoie, iar viata mea se va schimba mi'as dori sa continui, sa merg mai departe si sa'mi folosesc toate fortele pentru a trece peste greutatile ca vor urma, folosindu'ma de ideea ca exista un "suflet-pereche" pentru toata lumea, macar as avea o garantie...

Macar as avea un motiv sa lupt...

Pentru ca, pana la urma, toate bataliile despre care am auzit au avut la baza un motiv puternic, care le'a oferit oamenilor taria de a merge mai departe...

Insa, momentan incerc sa ma multumesc cu ceea ce am, niste prieteni minunati, care mi'au ascultat intotdeauna toate nebuniile, sustinandu'ma in actiuniile tampite pe care voiam sa le fac, consolandu'ma cand aveam nevoie, persoane care au stat cu mine nopti intregi la telefon, ascultand cum plang fara oprire si incercand sa ma faca sa ma simt mai bine.

Fiintele care ma faceau sa rad atunci cand simteam nevoia sa inchei totul din viata mea, sa ma pierd in multime, sa dispar, oamenii care ma aduceau mereu cu picioarele pe pamant cand aveam nevoie, imi ascultau palavragelile si suportau tipele mele cand aveam nevoia sa ma descarc...

Oamenii pe care pot sa ii numesc Prieteni in adevaratul sens al cuvantului, care nu m'au lasat atunci cand mi'era mai greu, care au continuat sa lupte alaturi de mine, grupul pe care chiar pot sa'l numesc Familia mea.

Si datorita lor inca simt ca traiesc...

Si le multumesc in fiecare zi pentru ca m'au ajutat in tot acest timp.

Si Ii Iubesc<3 .